Propilena, butilena și diverse alte hidrocarburi sunt de obicei prezente în concentrații mici, cum ar fi C2H6, CH4 și C3H8. HD-5 limitează cantitatea de propilenă care poate fi introdusă în GPL la 5% și este utilizat ca specificație pentru autogaz. Se adaugă un odorant puternic, etantiolul, astfel încât scurgerile să poată fi detectate cu ușurință. Standardul european recunoscut la nivel internațional este EN 589. În Statele Unite, tetrahidrotiofenul (tiofanul) sau amil mercaptanul sunt, de asemenea, odorante aprobate, deși niciunul nu este utilizat în prezent.
GPL este preparat prin rafinarea petrolului sau"umed" gazele naturale și sunt aproape în întregime derivate din surse de combustibili fosili, fiind fabricate în timpul rafinării petrolului (țiței) sau extrase din fluxurile de petrol sau gaze naturale pe măsură ce ies din sol. A fost produs pentru prima dată în 1910 de Dr. Walter Snelling, iar primele produse comerciale au apărut în 1912. În prezent furnizează aproximativ 3% din toată energia consumată și arde relativ curat, fără funingine și foarte puține emisii de sulf. Fiind un gaz, nu prezintă pericole de poluare a solului sau a apei, dar poate provoca poluarea aerului. GPL are o putere calorică specifică tipică de 46,1 MJ/kg, comparativ cu 42,5 MJ/kg pentru păcură și 43,5 MJ/kg pentru benzina premium (benzină). Cu toate acestea, densitatea sa de energie pe unitate de volum de 26 MJ/L este mai mică decât cea a benzinei sau a păcurului, deoarece densitatea sa relativă este mai mică (aproximativ 0,5–0,58 kg/L, comparativ cu 0,71–0,77 kg/L pentru benzină) .
#GPL #Butelie #propan #butan #gătit
